In excursie la Hoia Baciu

In 2008 s-a intamplat. M-am trezit pe la 8 jumate-9 dimineata sub zarva absolut insuportabila din casa. Mihai venise deja la noi cu Andrei care pierduse cheile de la masina. Mama tot incerca sa ii potoleasca insa umbra mea infricosatoare de om trezit brutal din somn calmeaza sufletele incinse. Ma uitam la ei ca la felul 14. I-am intrebat ce cauta la ora aia la mine, adormit fiind uitasem programul pe care il facusem si ei mi-au limpezit memoria. Trebuia sa mergem in excursie la Hoia Baciu.Noi 3 fiind niste maniaci ai paranormalului si in special eu, ateu convins fan al extraterestrilor nu puteam rata acest loc. Am facut planul asta de vreo 10 ori. Tot luam oameni, ei se razgandeau. Noi 3 mergeam cu masina lui Andrei, Mihaela, Victoria si "Dumy" mergeau cu fratele Mihaelei in Dacia aia nenorocita cu care avusese Schumaher, Alex Enescu (fratele mihaelei) 5 accidente din care unul nasol de tot. A fost si la stiri. Sa fi fost el de vina? Sau poate masina lui? Sa fi fost ghinionul? Sa fi fost soarta? Nu stim. Tot ce stim e ca am plecat la 11. Alex si ceilalti plecasera de mult, pe la 7 jumate insa eu cu trezitul stau cam prost. Pe drum ne faceam tot felul de scenarii, faceam tot felul de glume tampite, radeam, ne prosteam. Prima intamplare neobisnuita a avut loc la benzinarie. Eram probabil pe undeva printre Brasov si Sighisoara daca nu ma insel. Eu cu Mihai am intrat sa ne luam de mancare. Nu prea aveau cine stie ce am gasit un meniu cu cartofi si ne-am luat. Andrei a tot stat de vorba cu un tip de la canistra de acolo. Bun, am mancat am mai povestit una alta...am mers la baie si am mers sa imi mai iau o sticla de Nestea, slabiciunea mea. I-am pus banii pe masa vanzatoarei care mi-a aruncat o privire inspaimantatoare. Nu primim decat lei, imi pare rau. (Dadusem o bancnota de 5 lei). Ma uit dupa Mihai, statea de vorba cu Andrei, ma asteptau. In spatele meu deja se forma coada. Fiind incuiat am luat bancnota. "Pai nu sunt 5 lei?". Se uita la mine ca la un tampit. Chiar ma speriasem putin. Imi tremurau genunchii si incercam sa fiu prezent la situatie. Apoi pur si simplu imi spune din nou pretul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ii dau din nou bancnota pe care o respinsese ulterior. De data asta o accepta zambindu-mi cald si urandu-mi o zi buna. Ma duc tinta la Mihai si Andrei spunandu-le isprava. "Te-o fi placut, facea misto de tine" imi spune Andrei care imi tinea portiera deschisa. Am urcat. Din pacate am nimerit o coada infernala. Dupa vreo 6 ore si ceva daca nu 7 ne-am vazut la Hoia Baciu. "Da sa il sun pe Enescu" imi comanda domn' capitan Mihai. Observ ca bateria de la telefon se incarca. AM intors putin capul si m-am uitat din nou. Nu vreau sa stiu ce fata facusem insa Mihai ma privea ca pe un nebun. Ii arat ecranul insa el nu a vazut. I-am explicat si am stat toti 3 ca tampitii vreo jumate de ora sa ne holbam la ecran...Lui Andrei ii suna telefonul. Era Alex care tocmai il anuntase ca ii e rau si ca au oprit pe marginea drumului. Ma simteam exact ca intr-un film in care urma sa plecam sa ii cautam si sa dam de cine stie ce psihopat sau monstru din mlastina care sa ne faca felul. Cool. Am stat in masina, am ascultat muzica. "Da si tu ala pe radio". Andrei da pe radio si nu mergea deloc, era bruiat. Mai dai. A trecut prin aproximativ 5 frecvente dar nu mergea. Soarele incepea sa ne faca cu mana. EU aveam bateria full. Il sun pe Alex si imi raspunde cu o voce destul de rece. "Unde sunteti ma cretinilor ma?, sun de 10 ore!". Ii dau telefonul lui Andrei. Vorbesc ei ce vorbesc apoi ne face semn sa urcam in masina. Dupa ce ne-am cautat vreo jumate de ora ne-am gasit. Alex era palid ca varul. El tot insista ca il sunase pe Andrei de nu stiu cate ori dar el nu avea nici un apel. Weird Ne-am pus apoi pe glume si distractie pana s-a facut seara. Hai cu cortul in padure ca sa avem experienta vietii. Masinile cu muzica, noi jos cu mancarea. Atmosfera ciudata. PAdurea era chiar ceva ce nu credeam ca o sa vad vreodata. Absolut terifianta. Intunecata, sumbra. Copacii dansau in toate felurile in umbra noptii. Se aude brusc un zgomot de radio stricat care ne face pe toti sa tresarim. Era telefonul Mihaelei care nu se mai deschidea.Ea spunea ca il incarcase cu o noapte inainte. Sa fi fost telefonul meu? monologa Alex. Ceva nu e ok cu telefoanele clar. Hai sa ne invartim putin. "esti bolnav cu capul" imi reproseaza Andrei care se tot juca la bricheta. Doar nu am venit aici ca sa stam degeaba. Pai stam ne distram. Desi eram acolo de ceva vreme abia atunci am inceput sa realizez ce se intampla in jurul meu. Am inceput sa vad de fapt adevarata fata a padurii acesteia. Acei copaci intortochiati, pamantul uscat, lipsa de viata. Am inceput sa transpir si am inchis ochii. Trebuie sa recunosc, m-am speriat. Am avut niste ameteli si nu prea mai constientizam ce se intampla in jurul meu. M-am scuturat putin si am revenit la realitate. Ochii mei s-au atintit brusc asupra a doi pomi innodati. Asa ceva nu mai vazusem niciodata. Ma uit in sus si vad cerul de o nuanta stranie. "Ce dracu?". Am mai stat putin de vorba am inceput sa intram in atmosfera si glumele s-au dizolvat usor usor pana in stadiul de povesti terifiante sau scenarii groaznice cu care ne speriam reciproc. Am adormit foarte tarziu si eu m-am trezit pe la 11 jumate. Doar Mihai mai era treaz si se tot uita la telefon. L-am intrebat ce face si el mi-a raspuns straight face intr-un mod deloc specific lui: " Ba frate eu zic sa plecam vorbesc pe bune acum". " Ce te-a apucat?". "Nu stiu frate ceva clar nu e bine. Acum adevarat, am facut glume, astea da' pe bune nu imi merge nici mie telefonul acum ce dracu. Daca faceti voi glume d'alea de pompieri macar spuneti acum ca nu mai e de gluma." "Hai ma stai linistit ce dracu". Insa nu puteam uita incidentul cu telefonul meu, cu bateria care se incarca in mod straniu. Era oare incarcatura magnetica? Energetica? Nu stiam inca. Insa aveau sa se intample multe. "Cand se trezesc astia dam o raita prin padure? Te tine?"Da ma, da' tot am o retinere" Dupa vreo 2 ore ne-am trezit toti ne-am dezmeticit am facut planul si am plecat cu camera prin padure. Mergeam de nebuni. La inceput totul era bine frumos insa deodata am inceput sa intram in spiritul padurii mutilate si intunecate. Ziua, pe buna dreptate era mult mai terifiant decat noaptea. Pur si simplu era o ceata nejustificata si inexplicabila care ne-a dat tuturor fiori. Ma uitam la fetele celorlalti si deveneau din ce in ce mai retinuti. Mihaela tremura din toate incheieturile. Ne uitam de nebuni in stanga si dreapta si nu vedeam altceva decat copaci desfrunziti oribili. Se lasau catre tine cu bratele scheletice infipte in pamantul lipsit de viata. Nu dupa mult timp am realizat ca anumiti pomi erau pur si simplu arsi. Arsi de ceva malefic. Andrei nu mai filma. Era socat. Pe jos erau urme (?). Sa aruncam o privire in sus. Vedeai cum se pierdeau trunchiurile mutilate inspre cerul albastru verzui. Mihai scoate o propozitie tremuranda. " Ba frate zici ca suntem la Cernobal". Trebuia sa rad? Sa tac? Cu cat avansai mai mult pe taramul misterios cu atat simteai cum ti se face cald, auzeai cum trosneau crengile, Horror. Copacii ma uimeau in continuare. Atat de strambi si distorsionati ceva malefic diabolic era acolo. Ceva ce nu se poate descrie in cuvinte. Nu a durat mult pana sa realizam ca nu mai stiam sa ne intoarcem de unde plecaseram. Aveam experienta cu campingul si muntii (desi nu era cazul). Odata ne-am pierdut pe munte la Jepii mici a fost nebunie. Dar nu atat de terifiant. Asta era mai mult dincolo de limita omului. Tremuram ca dracu. Capacul a fost o sfoara trasa printr-un pom pe care cand am vazut-o am sarit 3 pasi in spate. Am zis ca eu plec acasa direct. Treaba lor ce fac. Alex a apucat sfoara si a tras tare de ea. Era prinsa in trunchi. Asa ceva nu se putea era imposibil. Mihaela isi face cruce si incepe sa spuna rugaciuni. Pe mine m-a scos din sarite eram si asa stresat. "Termina cu prostiile". Alex imi arunca o privire rece. "Ce mortii ma-si trosneste atat?" Se revolta Andrei care mai avea putin si dadea cu camera de pamant. Intr-adevar era foarte profund sunetul si ne punea sub tensiune. Dupa vreo 3 ore desi pierdusem notiunea timpului am gasit o campie unde sa ne asezam. Eram transpirati, obositi si terifiati. "Ba gata mie imi ajunge jur" Spune Andrei care se uita la inregistrari. Mai lipsea sa gaseasca vreo stafie ceva pe inregistrare ca gata, noroc ca nu. Una peste alta ne-am mai calmat desi stresul era la fel de intens. Alex se trezeste sa vorbeasca "Ba telefoanele cred ca nu merg de la semnal". Hai sa mergem putin inspre sosea. Eu cu Alex si cu Mihai am mers putin cu el insa nu am iesit din campul vizual al celorlalti. Aici s-a intamplat lucrul care m-a marcat pentru totdeauna. Am auzit o salvare, o sirena care m-a inghetat. Ceilalti au incremenit. Mihai avea o expresie plangacioasa. Sirena era pe bune exista nu eram nebun. Am luat-o cat de tare am putut la fuga spre ceilalti. Intrasem in colaps. Le-am povestit si ne-au crezut desi ei nu auzisera nimic. Mihaela incepe sa planga la un moment dat. Alex o linisteste. "Maine plecam gata, ce gura ma-si". Tremura toata, imi era mila de ea. Eu clar nu mai puteam sa dorm sau altceva. "Maine mergem in Cluj in oras stam putin si gata acasa". Noaptea avea sa fie cea mai lunga posibil. Cum stateam eu acolo am luat camera sa ma uit pe inregistrare. Bateria se descarcase socant de repede. M-am uitat putin nimic interesant. Imi mut privirea catre sol unde vad ceva ce ceilalti nu observasera. Pasi, urme de pasi care se opresc in mijlocul "campiei". Ceva se intampla fara nici o discutie. Am atipit vreo 2 ore m-am trezit intr-o zarva."Ba baiatule plecam acum, am vazut lumini prin padure". Toti erau distrusi si terifiati. Ne-am grabit apoi sa strangem eram toti disperati. "O fi o ambulanta fratilor! d'aia era si sirena!" Zice Mihai. Dai cu fuga ne-am grabit sa o stergem de acolo am fugit spre autostrada unde aveam masinile. Ne-am urcat in masini si am plecat in toiul diminetii.Ne ajunsese. AJungem in Cluj dimineata. In masina eu cu Andrei si Mihai tot discutam si povesteam. NE calmasem oarecum. In Cluj Napoca noi coboram sa ne desmortim. Am intrat sa mancam am mai pierdut vremea si intr-un tarziu am pornit spre casa.Ce sa fi fost nu stiu, dar jur ca a fost o experienta 100% reala am trecut prin multe intr-un timp scurt si sincer nu va recomand. Mai bine ramanem noi departe de enigmele astea de atunci am renuntat la intriga fata de OZN-uri si orice altceva. Dar nu se putea pana nu mai aveam si un alt mic soc. Era noapte si eram la Mihai trecusera 2 zile si fix despre asta vorbeam.Mai beam o bere etc.Si il suna Andrei pe Mihai ca sa ii spuna "Au fost in spatele nostru mereu!" si a inchis. Era sigur ca a gasit ceva pe inregistrare insa cand l-a intrebat a spus ca sters filmuletul si a jurat cu mana pe inima ca nu ne-a sunat. Viata asta pana la urma ascunde mult mai multe decat stim noi clar